– Părinte, biserica este luminoasă: de ce ţineţi două lumânări aprinse pe altar?

– În Evanghelia după Ioan, Isus ne spune: „Eu sunt lumina lumii…” (Ioan 8,12). Am ales acest verset deoarece ne prezintă cuvintele prin care Mântuitorul se numeşte pe sine lumină, adică unul dintre elementele indispensabile vieţii pe pământ. Acesta este şi motivul pentru care Sfinţii Părinţi i-au spus Mântuitorului „Soarele dreptăţii” – cel care a venit pentru a aduce lumină şi speranţă într-o lume care era copleşită de întunericul păcatului şi al morţii. În biserică observăm mai multe surse de lumină: reflectoare, becuri, candele sau lumânări. Cele două candele care ard neîntrerupt în interiorul sfântului altar sunt semnul prezenţei lui Cristos euharisticul în tabernacol. Aşadar, primul simbol pe care îl putem atribui acestor lumânări este acela al prezenţei lui Cristos în mijlocul nostru.

Iar, dacă aţi fost atenţi, aţi putut observa că cele două lumânări care se află pe masa altarului se aprind în momentul în care începe Liturghia sau alte rugăciuni care se oficiază în biserică. În acest caz, lumânările, care ne oferă lumină şi căldură, dar se şi consumă în acelaşi timp, sunt simbolul rugăciunilor pe care le înălţăm către Dumnezeu. Materia primă folosită pentru obţinerea lumânărilor este de asemenea importantă, în biserici fiind recomandată folosirea lumânărilor din ceară naturală, care a fost produsă în stup de către tinerele albinele lucrătoare. Aceasta ne oferă o nouă dimensiune simbolică a lumânărilor, care au rezultat din florile câmpului şi truda albinelor: aceea a lui Cristos care s-a născut din tânăra fecioară Maria. Toate aceste simboluri ne invită să trecem prin credinţă dincolo de ceea ce vedem, încălzindu-ne de la razele Soarelui nostru Cristos.

[Întrebare pusă de copii duminica, înainte de Liturghia de la ora 12.]