– Părinte, de ce duminica este ziua în care trebuie să venim la biserică?

– Pentru ca să vă răspund la această întrebare, doresc să pornim de la numele fiecărei zile a săptămânii. Primele cinci zile ale săptămânii şi-au păstrat numele corpurilor cereşti sau al planetelor care se află în apropierea Pământului: luni de la Lună, marţi de la Marte, miercuri de la Mercur, joi de la Jupiter şi vineri de la Venus. Din şapte zile, ne-au mai rămas două: sâmbăta şi duminica; acestea nu şi-au luat denumirea de la corpurile cereşti, ci de la două zile importante din istoria mântuirii: „Shabatul” – la origini a fost a şaptea zi a Creaţiei, devenind mai apoi ziua în care evreii se adunau în sinagogile lor pentru a citi şi a interpreta Legea lui Moise; şi „Dies Domini”, în latină, care în traducere în limba română înseamnă Ziua Domnului – este ziua de după Shabat, ziua a opta, în care femeile mironosiţe s-au dus de dimineaţă la mormântul lui Isus, pe care l-au găsit gol; este Ziua Învierii Domnului.

Biserica sărbătoreşte o dată pe an Duminica Învierii sau Paştele, dar fiecare duminică din an ne aminteşte şi ne invită să retrăim bucuria apostolilor şi a femeilor mironosiţe care au aflat că Isus Cristos a înviat, călcând cu moartea pe moarte. Aşadar, noi venim la biserică duminica pentru a sărbători Ziua Domnului, zi în care Isus, prin învierea Sa, a rupt toate lanţurile păcatului şi ale morţii. Participarea noastră la Sfânta Liturghie în fiecare duminică este semnul mulţumirii pe care i-o aducem lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut şi va realiza în viaţa fiecăruia dintre noi. Duminica este ziua în care ne întrerupem activităţile din timpul săptămânii şi ne dăruim cu totul lui Dumnezeu şi aproapelui.

[Întrebare pusă de copii duminica, înainte de Liturghia de la ora 12.]